Clima greu de suportat şi mâna de lucru slab calificată au frânat multă vreme investiţiile ţărilor dezvoltate în Africa. Criza tot mai acută de materii prime a schimbat, în ultimul deceniu, această optică.
Revista americană Time remarcă faptul că printre primele ţări care au sesizat oportunitatea a fost China care s-a situat anul trecut pe primul loc în schimburile comerciale cu Africa (90 de miliarde de dolari).
China a investit în foraj petrolier în Sudan şi Angola, în exploatări forestiere în Liberia şi Gabon, în exploatări miniere în Zambia şi Ghana, în construcţia de drumuri în Guineea Ecuatorială şi Etiopia, în agricultura din Kenya şi Zimbabwe, în barajele Nilului din Congo, în spitale, şcoli, stadioane şi palate prezidenţiale pe întregul continent.
În Republica Democrată Congo, o ţară de dimensiunea Europei occidentale, fără drumuri pavate, câteva companii chineze vor construi mii de kilometri de şosele şi căi ferate, 32 de spitale, 145 centre de sănătate şi două universităţi - o investitie de 6 miliarde dolari.
In ţările africane lucrează în clipa de faţă 750.000 de muncitori chinezi.
Am folosit Africa drept exemplu pentru tendinţa Chinei de a deveni principala superputere economică mondială. Şi nu doar faptul că brandurile Volvo şi Hummer au devenit chinezeşti e un argument în acest sens ci ştirea recentă conform căreia China are cele mai mari rezerve de aur si valută din lume.
În imagine, şantierul unei centrale electrice din Congo care va dubla producţia de energie electrică a acestei ţări.