Mi se pare trist că atunci când scriu despre necazurile care îi afectează pe băştinaşii de rând din colţul nostru de lume, posturile sunt mult mai puţin citite decât cele amuzante sau cele care se referă la soft şi gadgeturi.
Pentru că mi se pare important ca oamenii tineri (cititorii bătrâni de bloguri sunt rari) să fie preocupaţi de ziua lor de mâine, perseverez din când în când să strig: implicaţi-vă în corectarea ticăloşiilor şi a mentalităţilor care ne împiedică să intrăm în lumea civilizată!

Consideraţi rândurile care urmează ca o manifestare de bucurie generată de faptul că mai mulţi oameni au sărit gardul de sârmă ghimpată al mentalităţii care împiedica persoanele implicate în actul de justiţie să-şi exprime părerile despre justiţia română. Nu sunt foarte citiţi. În interesul vostru, citiţi-i!

Într-un alt blog de judecător, Cristi Danilet povesteşte, ca şi Judele în Romanica (despre care am mai pomenit), multe strâmbătăţi pe care noi, nepricepuţii, le intuim sau le simţim pe pielea noastră în activitatea judiciară.
Blogrollul lui Cristi m-a îndrumat către alţi bloggeri din lumea judiciară.

Judecătorii Gabriel Bălaşa şi Sergiu-Leon Rus sunt atraşi de unele aspecte generale şi de anomalii sistemice ale justiţiei, dar reuşesc să te facă uneori să te întrebi cum dracu’ nu s-a mirat nimeni de o asemenea aberaţie?

Un blog colectiv ne prezintă abuzurile incredibile din Administraţia Penitenciarelor.

Lucian-Cosmin Manoloiu, licenţiat în drept, este grefier la judecătoria Slatina. Blogul lui ne atrage atenţia, uneori fără comentarii, asupra unor fapte ciudate care se petrec în lumea justiţiei.

Procurorul Demis-Marius Spărios este preocupat de incertitudinile justiţiei din România iar procurorul Cătălin Paraschiv prezintă o gamă foarte largă de subiecte, de la prostii debitate de cei care contravin regulilor de circulaţie la norme internaţionale referitoare la rolul procurorilor, cu o escală şi la veniturile diverselor categorii de profesii juridice.

Site-ul Alexandrinei Rădulescu, judecător cu activitate permanentă la Consiliul Superior al Magistraturii pare la prima vedere formal şi sec, dar săpând mai adânc constatăm că Doamnei Rădulescu nu-i plac destule din procedeele C.S.M(1, 2, 3). Această instituţie pare să fie vârful lancei care generează pericolul activării clauzei de salvgardare pentru justiţie de către Comisia Europeană. Este important ca membrii CSM care văd bolile de care suferă această casă de toleranţă (mă refer la tolerarea anomaliilor din justiţie) să-şi facă publice opiniile.

Toate blogurile la care m-am referit sunt recente (au o vechime cuprinsă între mai puţin de o lună şi 6 luni). E un început care sper să deschidă un drum foarte important. Blogul e o formă legală de exprimare a unor opinii. Multe bloguri ale unor oameni cinstiţi din interiorul sistemului pot determina schimbări în justiţie, astfel încât să ajungem la statul de drept pe care ni-l dorim.

Îndrăznesc o întrebare către specialişti: ce consecinţe practice poate avea clauza de salvgardare pentru persoanele fizice şi juridice române, în cazul în care eventualele părţi adverse cu sedii în afara României nu acceptă hotărârile definitive de la noi?
Poate că vor pune această întrebare şi unii ziarişti. De altfel în mass media găsim foarte puţine menţiuni despre situaţia alarmantă din justiţie. Iată o analiză jurnalistică publicată în urmă cu un an. Nu văd să se fi îmbunătăţit ceva de atunci.