La fel ca majoritatea concetăţenilor mei, încerc să evit calupurile publicitare, sincronizate în ultimii ani pe toate posturile noastre de televiziune, ca să fie greu de ocolit.
Mi s-a întâmplat nu demult, la Paris, să deschid televizorul în timpul unui calup publicitar pe M6. Am nimerit un clip care mi-a plăcut, apoi am văzut tot calupul fără să comut. Întâi mi-am zis că eram atras de ceva diferit de ce vedeam acasă. Apoi mi-am dat seama că, deşi erau şi clipuri nesărate care îmi aminteau de grosul publicităţii de acasă, destule clipuri aveau haz sau conţineau un element surpriză. E mult mai puţină vorbă decât în clipurile noastre, n-am văzut prezentarea unor aşa zise varietăţi noi ale unor produse existente şi nici înşirarea de ingrediente cu denumiri ciudate la produse alimentare sau cosmetice. E drept că publicul ţintă fiind mult mai avizat, nu i se servesc informaţii incorecte, aşa cum se mai întâmplă la noi.
În plus şi publicitatea outdoor mi s-a părut mult mai puţin agresivă decât în Bucureşti.
De curând am dat, într-o antologie despre publicitate de pe site-ul Universităţii din Bucureşti, de
o serie de recomandări pline de bun simţ ale lui Sir David MacKenzie Ogilvy (1911–1999), supranumit părintele publicităţii şi am constatat cu regret cât de rar se respectă în publicitatea românească multe din părerile lui.
Şi pentru că în această perioadă se lansează publicitatea pentru pensiile private, poate că merită să nu uităm minciunile prin omisiune din anunţurile băncilor la creditele oferite populaţiei.
Chiar dacă vi se pare ciudat, în Franţa orice anunţ publicitar este trimis spre avizare, în prealabil,
Biroului de Verificare a Publicităţii, un organism neguvernamental care emite un punct de vedere privind aspectele deontologice ale anunţului. Respectarea avizelor nu e obligatorie, dar încălcarea lor e foarte rară pentru că presa urmăreşte cu atenţie publicitatea neavizată.
În Statele Unite,
Consiliul Naţional de supraveghere a publicităţii este tot un organism neguvernamental de autoreglementare a corectitudinii în publicitate.
Parcă apăruse şi la noi, cu câţiva ani în urmă, un organism de acest gen, dar n-am mai auzit nimic despre el.
Trebuie să precizez că nu sunt specialist în domeniu ci doar consumator de publicitate, de cele mai multe ori fără voie.
P.S. 4.10.2007Organismul românesc de autoreglementare în publicitate este
Consiliul Român pentru Publicitate, înfiinţat în 1999, în care consumatorii nu sunt reprezentaţi. A publicat un cod de practică în publicitate, mai mult teoretic decât practic. Nu ştiu să fi produs ceva util de de când s-a înfiinţat.