Este incontestabil că acţiunea întitulată RoBloggers Survey 2007, iniţiată şi muncită de Carmen Halotescu şi Cristian Manafu constituie o reuşită.
E bine totuşi să nu uităm că rezultatul măsurătorii se bazează pe bunăvoinţa de a răspunde a unui număr de bloggeri şi pe sinceritatea declaraţiilor acestora. Studiul nu emite pretenţia de a constitui analiză exhaustivă a blogosferei româneşti pentru că alcătuirea (oriunde în lume) a unui eşantion al blogosferei bazat pe regulile ştiinţifice ale statisticii, cu o marjă de eroare cât de cât acceptabilă, este imposibilă astăzi.
Pe de altă parte, umoristul francez Jean Delacour zice: „Statisticianul este un om care face un calcul corect, plecând de la niste premize discutabile, pentru a ajunge la un rezultat eronat”.

Există rezultate ale cercetării care au şanse mari să ofere componente ale unei imagini corecte a blogosferei noastre. Mă refer la localizare, împărţirea pe sexe şi vârste, modalităţile de informare.
Am rezerve în privinţa concluziei privind creşterea credibilităţii blogurilor. Faptul că blogurile cu rating mare au început să conţină publicitate, corelat cu lipsa oricărei obligaţii de a separa publicitatea de restul conţinutului, permite apariţia publicităţii mascate într-un text care se prezintă ca fiind informativ. Publicitatea mascată, strict interzisă la televiziune şi folosită cu încălcarea codurilor deontologice în presă, este foarte uşor de inserat în bloguri, în special prin linkuri. Nu mă refer la opţiuni vădite precum cele ale lui Vivi care pledează pentru Google sau ale lui Eduard care preaslăveşte Microsoftul şi evident nici la blogurile corporatiste care au o componentă publicitară intrinsecă, ci la texte care se pretind obiective. Mai cred, dar nu am dovezi, că unele atacuri din bloguri, la adresa unor companii sau persoane, sunt finanţate.

Voi îndrăzni să exprim constatări şi puncte de vedere personale, împărtăşite poate şi de alti bloggeri (probabil nu foarte numeroşi) privind aspecte care nu puteau constitui teme în chestionar.

Este evident ca valoarea şi utilitatea unor bloguri nu pot fi măsurate. Ca şi în cazul programelor de televiziune, ratingul nu este un criteriu de departajare a calităţii.

Presa recunoaşte frecvent influenţa crescândă a blogurilor, acordând atenţie în special blogurilor cu trafic mare.

Chiar dacă sunt puţine, mi se par importante şi utile blogurile medicilor, juriştilor, dascălilor, iubitorilor de literatură. Sper să fie mai multe.

Numărul blogurilor cu informaţii din domeniul IT a crescut dar, după părerea mea, în mică măsură în sensul dezvoltării nivelului de cunoştinţe în acest domeniu, în care mulţi lucrăm după ureche, ci preponderent spre aplicaţii în jocuri, gadgeturi, publicitate, marketing, PR.
Legat de tema IT, cred că ar fi fost interesante observaţiile unor specialişti sau utilizatori documentaţi cu privire la softurile scump plătite şi adesea de calitate discutabilă folosite în administraţia publică, în bănci şi în alte organisme.

Blogurile corporatiste au devenit mai influente, chiar dacă uneori nu vădesc profesionalism în conţinut.

Nu am informaţii despre existenţa unor bloguri dedicate analizei problemelor economice şi sociale de la noi şi din lume, evident în baza unor cunoştinţe structurate.

Mă surprinde dezinteresul marii majorităţi a bloggerilor români faţă de avantajele dar si complicaţiile create de aderarea noastra la Uniunea Europeană, faţă de implicaţiile globalizării, faţă de schimbările climatice, faţă de consecinţele declinului combustibililor fosili.

Indrăznesc sa enunţ câteva nemulţumiri personale privind blogosfera noastră.
- Am senzaţia că ultimul an a adus cu sine formarea unor găşti de bloggeri care se gratulează cu un volum crescut de vorbe de ocară şi cu acuze reciproce, gustate – din păcate – de mulţi cititori de bloguri (metodă preluată de pe forumurile umplute cu înjurături generate de partizanate, în special politice, stupide sau plătite). In blogosferă, scandalurile au drept subiect preferat afacerile online cu profituri semnificative şi acuzele de furt de conţinut de pe site-uri şi bloguri.

- Mă deranjeaza insinuarea în blogosferă a câtorva politicieni dubioşi şi a unor mercenari folosiţi şi pe posturile de televiziune înfeudate, unde se prezintă ca jurnalişti, analişti sau consultanţi pentru imagine.

- Nu am remarcat în bloguri vreo încercare de analiză a cauzelor care au permis hoţiile îmbogăţiţilor tranziţiei.

- Societatea civilă dedicată interesului public (aşa cum e inţeleasă în ţările evoluate, unde e activă în blogosferă) este aproape inexistentă în blogosfera noastră.

- Mă miră lipsa de interes manifestată faţă de blogurile (puţine de altfel) care încearcă să adune nemulţumirile consumatorilor, deşi calitatea multor servicii şi produse este sub orice critică în România.

Mi se pare că blogosfera confirmă părerea unui american, pe care l-am citat într-un post de ieri şi care susţine că românii au o capacitate limitată de a-şi controla propriul destin şi o atitudine pasivă faţă de marile abuzuri publice.

Cer scuze că am insistat asupra jumătăţii goale a paharului. Pentru jumătatea plină, voi încerca să revin cu cazuri particulare.