Răspuns la întrebarea lui Ovidiu din Grădina cu doi nuci.

Prin blogul meu, vreau să-mi conving vizitatorul că, dacă are un pic de răbdare, webul îi deschide căi nebănuite. Dacă îl interesează informaţia culeasă de mine, vreau să-l îndemn să răscolească site-ul sursă, pentru că, în majoritatea cazurilor, va mai găsi şi alte informaţii care îi vor reţine atenţia.

De blogging m-am apucat ca să-mi descarc obida. Aşa s-a născut blogul Bolile televiziunii, aflat acum în somnolenţă.
In primavara lui lui 2005, mă enervau vorbele goale pe care ni le serveau, la diverse televiziuni, formatorii de opinie eliberaţi de chingile publicităţii guvernamentale. Cred că am scris şi câte ceva nostim pe tema asta.
Au existat şi personalităţi despre care aveam o părere bună anul trecut. Am avut destule dezamăgiri, între timp.
Pe atunci, o singură televiziune exprima neabătut interesele patronului devenit politician, dar în scurt timp, mulţi formatori de opinie au devenit trompete ale intereselor celor care îi plăteau mai bine.
A inceput perioada scandalurilor zilnice de doi bani care aveau şi au şi azi rolul de a deturna atenţia oamenilor de la problemele de interes public.
Aţi văzut vreo dezbatere pe seama faptului că, deşi cultura cerealelor nu-şi acoperă cheluielile, impozitul pe hectarul de pământ arabil a devenit, din 2006, de 32 de ori mai mare (nici un alt impozit nu s-a mărit atât de mult), sau că preţul pâinii a crescut în ultima lună şi jumatate cu 30%, în Bucureşti?
Scuzati-mă că m-am dezlănţuit, dar am uitat că am lăsat în paragină blogul dedicat televiziunii.

Acum mă străduiesc să ofer informaţii şi păreri formulate de alţii, dacă mi se par interesante. Aşa nu renunţ la bloggingul care m-a împătimit şi nici mă mai enervează ticăloşiile pentru care nu există vinovaţi.