Un articol din Gândul de azi face o analiză caustică a fenomenului web 2.0, pe care îl califică drept “o etichetă strălucitoare prin intermediul căreia câteva companii incearcă să vânda lucruri care se găsesc de multă vreme, gratis, în structurile opensource”.
Pentru că
autorul articolului are amabilitatea de a folosi ca referinţă iniţială un citat dintr-un
post scris de mine cu trei sferturi de an în urmă, îmi permit să adaug câteva informaţii suplimentare pe care le-am cules ca utilizator de rând al Internetului şi în chip de consumator român de rând.
În textul citat de pe blogul meu, Google oferea 22 de milioane de rezultate pentru termenul "web 2.0" (intre ghilimele). Astăzi (după 9 luni), am găsit 105 milioane de rezultate, deci de cca. 5 ori mai multe.
Mai constat că numărul companiilor care încearcă să obţină profit din web 2.0 nu este de “câteva” ci de ordinul sutelor.
Este evident, aşa cum susţine
Vladimir Oane (citat în articol) că un număr de produse care se înscriu în conceptul web 2.0 sunt foarte utile, dar mi se pare la fel de adevărată susţinerea din Gândul, că marea majoritate a mărfurilor oferite sub această emblemă nu fac o para chioară.
Anunţată cu mare pompă,
cea de a treia conferinţă anuală Web 2.0, a avut loc de curând la San Francisco. Deşi a trecut o săptămână de la încheierea ei, Google nu oferă ecouri relevante.
Să revenim pe meleagurile noastre. Majoritatea absolută a aplicaţiilor autohtone web 2.0 ţinteşte publicitatea, marketingul şi PR, având ca scop mărirea profitului celor care le gestionează. Pentru consumatorul român ele reprezintă adesea pagube educaţionale sau materiale. Amintiţi-vă de sistemele interactive de promovare a creditelor care omiteau o serie de informaţii.
De altfel, în multe cazuri, chiar şi publicitatea românescă obişnuită, nu neaparat cea online, afectează nejustificat buzunarul consumatorului. Un exemplu tipic ar fi pasta de dinţi, un produs folosit, din păcate, în cantităţi mult mai mici la noi decât în ţările evoluate, fapt datorită căruia aproximativ jumatate din preţul unui tub este costul publicităţii.