La sfârşitul acestei luni va avea loc la Boston
o conferinţă mondială privind viitorul petrolului iniţiată de
ASPO, o asociaţie internaţională a specialiştilor preocupaţi de faptul că ne aflăm în momentul de vârf al existenţei rezervelor de petrol şi gaz natural, care vor scădea semnificativ în perioada următoare. Argumentele ASPO sunt îngrijorătoare.
Scriu acest post într-un moment de acalmie, chiar de optimism jurnalistic în acest domeniu, remarcat şi de
Sorin Adam Matei.
O informaţie de luna trecuta se referea la descoperirea unui nou zăcământ important de ţiţei în Golful Mexic.
Asistăm, în ultima vreme, la
o scădere a preţului ţiţeiului.
Surse din OPEC anunţă
o reducere a producţiei de petrol, pentru a echilibra scăderea preţului.
În această conjunctură optimistă, am găsit pe două site-uri româneşti cu circulaţie destul de restrânsă, două articole, scrise pe înţelesul tuturor, care m-au şocat:
[1] şi
[2]. Raţionamentele sunt logice iar informaţiile pe care se bazează par, în general, corecte.
Le-am confruntat cu date oficiale din cele mai autorizate surse.
Administraţia pentru Informaţii în Domeniul Energiei a Guvernului american estima,
în luna mai, consumul mondial de petrol la 78,6 milioane de barili pe zi şi aprecia că va ajunge, în următorii 20 de ani, la 119 milioane de barili pe zi.
Aceeaşi agenţie anunţa, în baza calculelor făcute de mai multe surse, că
la începutul anului 2006, rezervele mondiale de petrol erau de cca 1200 de miliarde de barili.
Teoretic, tot petrolul existent pe pământ ar ajunge pentru câteva zeci de ani. Nici mai multe zăcăminte precum cel din Golful Mexic nu ar schimba fundamental situaţia.
Practic, nu se pune problema să se extragă tot petrolul existent, nici măcar cea mai mare parte din el, pentru că pe măsură ce vor scădea rezervele, va creşte preţul. Un preţ de 90-100 de dolari pe baril ar face ca extracţia petrolului din multe zone să devină nerentabilă într-un timp mult mai scurt.
Din ce am citit, controversele mari în privinţa energiilor alternative nu prefigurează încă direcţii concrete de înlocuire a petrolului şi gazelor naturale cu alte resurse energetice.
Din păcate şi aici ne aflăm pe un teren în care interesele marilor companii şi interesul public par a fi divergente. Cel puţin, industria autovehiculelor nu dă nici un semn că ar fi preocupată de această problemă.
Îngrijorător este şi faptul că unele state încep să-şi folosească, într-un mod periculos pentru democraţie, resursele de petrol ca instrument de presiune politică.