Corecte sunt observațiile d-lui Djuvara, dar le completez cu constatările personale din Algeria proaspăt eliberată în care populația nu mai știa limba arabă, iar toți fuseseră obligați să-nvețe la școală doar istoria „strămoșilor” gali și (!!?) franci și literatura și realizările științifice franceze, astfel încât a fost o reacție logică (la care am asistat) când algerienii au vopsit cu albastru, făcându-le ilizibile, TOATE PLĂCILE cu numele străzilor din Alger, purtătoare doar de nume de celebrități franceze!
 

Pe de alta parte pierdem din vedere ca Occidentul piere pe limba lui, democrația și drepturile omului facându-l neputincios în fața invaziei. Paradoxul îl putem vedea în situația următoare: UE asaltata de emigranti africani, se oripileaza de gardul de protectie construit de Ungaria. E ca si cum eu, racit cobza, ma supar pe prietenii care iau paracetamol.