Am găsit pe Forumul românilor din Elveţia o poveste care sper să vă placă:
„A fost odată un bărbat căruia i-a murit soția, astfel încât el locuia împreună cu cele două fete ale sale, care erau foarte curioase și inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări. La unele știa să răspundă, la altele nu.
Dorind să le ofere cea mai bună educație, tatăl lor le-a trimis să petreacă o perioadă de timp în casa unui înțelept. Acesta știa întotdeauna să răspundă la întebările pe care le puneau fetele. Într-o zi, una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care plănuia să îl folosească pentru a-l înșela pe înțelept.
- Ce vrei să faci cu el? o întrebă sora ei.
- O să ascund fluturele în mâinile mele și o să-l întreb pe înțelept dacă fluturele e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile și îl voi lasă să zboare. Dacă va zice că e viu, îl voi strânge și îl voi strivi. Și astfel, orice răspuns va da, se va înșela! Cele două fete s-au dus înțelept.
- Am aici un fluture albastru. Spune-mi, înțeleptule, e viu sau mort? Foarte calm, înțeleptul surâse și îi zise:
- Depinde de tine fiindcă e în mâinile tale!

Așa este și în viața noastră. Nu trebuie să învinovățim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viața noastră e în mâinile noastre, ca și fluturele albastru. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea”.