Azi se împlinesc doi ani de la cutremurul distrugător, urmat de tsunami cu valuri de 40 de metri înălţime, care a lovit Japonia.
Întreaga omenire a fost atunci impresionată de comportamentul şi de solidaritatea japonezilor, dusă uneori până la sacrificiu. Efortul oamenilor a făcut ca, de atunci, efectele dezastrului să fie, în mare măsură, remediate.
Realizările Japoniei moderne sunt considerate adesea un etalon de greu de egalat. Se pare că, în afară de toleranţă, cinste, solidaritate, respect faţă de muncă, par să fie şi câteva mărunţişuri de învăţat de la japonezi.
Doamna profesoară Sasaki Setsuko a predat timp de doi ani, în 2009-2010, limba japoneză în România, în cadrul unui program iniţiat de Ministerul de Externe japonez.
Într-un interviu acordat în anul 2010, doamna Sasaki s-a referit la activitatea sa în diverse ţări, dar a răspuns şi la întrebări legate de impresia pe care i-a lăsat-o România. Alături de părerile bune exprimate în vorbe amabile, cred că ar trebui să ne pună pe gânduri unele din spusele profesoarei din Ţara Sorelui Răsare:
“În Japonia toți suntem egali, nu există ierarhie. Spre exemplu în școli, după cursuri, copiii rămân să facă curățenie în sălile de curs. Nu contează că unul face parte dintr-o familie modestă sau este din familia unui ministru. Noi facem totul împreună. Noi nu aruncăm gunoiul pe jos. Însă la voi copiii sunt dezordonați, gunoiul este pe lângă coșul de gunoi. Dacă le spun că nu este corect să arunce gunoiul pe jos și să ridice ce au aruncat, ei răspund că asta nu este treaba lor, ci a femeii de serviciu. În Japonia nu se întâmplă așa ceva. Totul este curat, este responsabilitatea noastră. Nu știu dacă asta este cultura voastră sau educația nu este bine realizată. Dar eu cred că educația este responsabilitatea familiei…
Fiind un popor latin mă așteptam ca românii să fie veseli, dar când am ajuns aici și am mers cu metroul am fost surprinsă să vad că nimeni nu zâmbea…
O mare diferență între japonezi și români este că în timp ce japonezii își cer mereu scuze, românii nu își cer niciodată scuze…Când îți ceri scuze, admiți că ai greșit. Dar românii nu admit niciodată când greșesc și gândesc mereu că responsabilitatea este a celuilalt”.