Dacă veţi căuta cuvântul carioca în Wikipedia în limba română veţi afla că este vorba de un instrument de scris care conține cerneală şi are mina fabricată din pâslă sau din fibre sintetice, inventat de un japonez în anul 1962.
Internetul nu m-a ajutat să aflu de unde o fi răsărit denumirea în limba română (pe care n-am regăsit-o în alte limbi) a obiectului în chestiune. Ştiţi cumva?
E drept, că în ultimele două decenii, englezirea limbii române a impus termenul marker în detrimentul cariocăi.
DEX-ul mai oferă o şi a doua semnificaţie pentru carioca: dans popular din America Latină, devenit dans modern, asemănător rumbei.
Dacă vă veţi adresa Wikipediei în engleză, veţi afla - poate cu surprindere - că termenul carioca se referă la locuitorii nativi ai orașului brazilian Rio de Janeiro şi îşi are originea în limba unui popor indigen din Brazilia, în care înseamnă "casa omului alb".
Tot carioca este denumit şi dialectul brazilenilor din zona Rio de Janeiro.
Mărturisesc că ideea acestei postări mi-a fost inspirată de o poveste curioasă auzită la Rio, cu aproape 50 de ani în urmă, de un strănepot al lui Ion Creangă, naturalizat în Statele Unite, conform căreia denumirea carioca se trage din faptul că, pe vremuri, localnicii strigau către navigatorii care se apropiau de ţărm şi nu ştiau unde au ajuns: „ca Rio ca”, adică „aici e Rio, aici” în portugheză.