Pe vremuri, termenul “politician” avea, la noi, semnificaţia de “persoană care face din politică un mijloc de realizare a intereselor personale”. În zilele noastre, cei mai mulţi oameni cu un rol semnificativ în politica românească îşi atribuie ei înşişi denumirea de politicieni, recunoscând, în sensul tradiţional, că acordă prioritate interesului propriu, nu celui general.
Astăzi ştim destul de puţin despre oamenii politici importanţi pe care i-a avut România la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, chiar dacă numele lor a stăbătut vremurile, prin străzile care le poartă numele în Bucureşti şi în ţară sau prin statuile care îi reprezintă. Puţini sunt cei care ar putea umple o pagină cu informaţii despre Mihail Kogălniceanu, Ion I. C. Brătinu sau Nicolae Titulescu.
Acesta este motivul pentru care vă propun să parcurgeţi articolul întitulat Take Ionescu (1858-1922) „Europeanul” în care aflăm cum a reuşit un om să se remarce în ţară şi apoi pe plan european ca o strălucită personalitate politică, în urmă cu un secol.