Un articol de pe site-ul Descoperă.ro prezintă parcursul superstiţiilor de-a lungul timpului şi legătura lor cu folclorul şi religia.
Chiar dacă ştiinţa le respinge, iar biserica le considera blasfemii, superstiţiile s-au transmis pe cale orală de la o generaţie la alta, influenţând comportamentul multor oameni lipsiţi de educaţie, care respectă tradiţiile.
Mulţi adepţi zeloşi ai unor religii au privit adesea alte religii ca pe niste superstiţii.
Ateii şi agnosticii etichetează drept superstiţii întâmplările miraculoase, intervenţia divină, viaţa de după moarte, apariţiile supranaturale, previziunile, sau eficienţa rugăciunilor.
Expresia “Noroc, sănătate!” pe care o adresăm şi astăzi mai toţi cuiva care strănută a fost impusă ca obligaţie de papa Grigore I cel Mare, în jurul anului 600, din convingerea că aceasta practică va preveni răspândirea unor boli.
Pisica neagra, evitarea trecerii pe sub scara, întorsul din drum, aşezarea în colţul mesei, potcoavele, trifoiul cu patru foi, bătutul în lemn sunt superstiţii pe care le cunoaştem cu toţii, chiar dacă un nivel mai ridicat de educaţie ne determină să nu credem în ele.