În revista Historia puteţi parcurge articolul Scurtă istorie a prostituţiei în România.
Extrag câteva din informaţiile prezentate în articol.
Socotită drept cea mai veche meserie din lume, despre prostituţia pe teritoriul ţării noastre apar relatări destul de târziu. Astfel, poposit în Moldova pe la 1643, călătorul Paul de Alep scrie că femeilor libertine li se tăia nasul, erau puse la stâlpul infamiei, ori chiar erau înecate în cursuri de apă.
Mai târziu domnitorul fanariot Ioan Caragea (1812-1818) introduce birul femeilor rele (zise kiramele), taxă care trebuia să aducă 100.000 de piaştri anual, arătând nivelul deosebit de ridicat al prostituţiei.
Pe la jumătatea secolului XIX, explozia sifilisului determină Poliţia Capitalei să introducă livrezoanele, numite mai târziu condicuţe, care aveau rolul de a supune prostituatele ,,vizitaţiei doftoriceşti''.
În 1938-39, conform datelor poliţiei de moravuri existau numai în Bucureşti 1272 de prostituate cu acte şi 1050 clandestine.
În timpul regimului comunist, prostituatele prinse în fapt erau trimise ca muncitoare în fabrici. Multe prostituate rămâneau însă în serviciul şefilor comunişti şi erau numai aparent angajate în vreo fabrică.
Astăzi, deşi prostituţia ilegală este foarte răspândită, majoritatea parlamentarilor români, sprijiniţi de biserică, refuză să stabilească soluţii de legalizare a fenomenului, deşi majoritatea ţărilor europene au găsit soluţii pentru a evita situaţiile care avantajează proxeneţii şi traficul de persoane.