O broşură de 92 de pagini scrisă pe un caiet de Mircea Eliade, înainte ca autorul sa fi împlinit 15 ani în preajma anului 1923, înitulată Viaţa şi apucăturile furnicilor, accesibilă într-un manuscris foarte citeţ, mi se pare impresionantă prin stil, erudiţie, documentare şi farmec.
Dacă alegeţi lărgirea imaginii(< >), după încărcare, textul este mai mare şi mai clar, decât în fragmentul de mai jos, extras din prefaţă.Manuscrisul, accesibil online pe site-ul Bibliotecii Academiei, este un exemplu incitant pentru ceeace ar putea fi astăzi, în epoca internetului, nivelul de pregătire şi preocupările unui elev inteligent.
Vă atrag atenţia asupra textului cu care se încheie broşura, scris de un adolescent cu nouă decenii în urmă: “Cine poate şti ce se petrece în căpşorul acela cât o gămălie de ac?...Dar să nu anticipăm. E drept, faţă de cercetările, încă la începutul lor, ale ştiinţei moderne nu putem anticipa nimic dar iarăşi nu putem nega nimic. Deducţia logică ne-ar da dreptate, dar deducţia singură nu e suficientă. Ne trebuiesc fapte, nenumărate fapte culese cu cea mai nepărtinitoare grijă. De aceea deocamdată trebuie numai să cercetăm. Aşa vom da deplină dreptate lui Ciceron care a grăit acum aproape două mii de ani: nu găsim la furnici numai simţuri ci şi pricepere, raţiune, memorie.”
Încercaţi să raportaţi acest text al unui adolescent înţelept la sutele de sfaturi, soluţii, informaţii nefondate cu care ne îndoapă presa şi webul în zilele noastre.