După ce premierul rus Vladimir Putin a criticat joia trecută arestarea fondatorului WikiLeaks, Julian Assange, în Marea Britanie, declarând: “Dacă vorbim de democraţie, ea trebuie să fie totală. De ce a fost plasat Assange în închisoare? Este aceasta democraţie?”, penibilul atinge culmi nebănuite pentru celebrul site.
Costi Rogozanu publică în Money Expres un articol întitulat "Voyeurism" în care sintetizează informaţiile privind transformarea unor ştiri de gen tabloid în mari evenimente jurnalistice.
Implicarea a 5 publicaţii de prim rang ale lumii ocidentale în gestionarea teancurilor de documente culese de Wikileaks, comentariile unui reputat profesor de sociologie de la o universitate britanică şi ale celebrului filozof şi scriitor Umbero Eco îl îndeamnă pe autorul articolului să conchidă că “atunci când vorbim despre Wikileaks, prima tentaţie e să aberăm despre măreaţa libertate de expresie fără să ne realizăm propria ipocrizie”, afirmaţie care îmi amintinteşte modul demagogic în care îi apără Cristian Tudor Popescu pe mercenarii din presa românească.
Mi se pare util să alătur sintezei jurnalistului Rogozanu despre Wikileaks părerea lui Andrei Pleşu expusă într-un interviu acordat publicaţiei online Hotnews.ro: “Cred ca s-a umflat foarte mult subiectul. N-am aflat lucruri spectaculoase de acolo, am aflat mai curând lucruri picante. Pe de altă parte, comentatorii trag spre procedură mai mult decât spre temă. În loc să aprofundeze acele episoade, care ar putea fi hermeneutic interesante, vin şi întreabă: cum a fost posibil aşa ceva? Asta se întampla şi la noi, când au fost publicate stenogramele cu Vântu, mai toata lumea vorbea nu despre ce conţineau ele, ci despre felul în care, în mod nedemocratic, ele au fost făcute publice”.