Este incontestabil că alte naţii au priorităţi mult mai apreciate decât ale noastre în evoluţia civilizaţiei umane şi că au fost români ale căror contribuţii ştiinţifice sau tehnice valoroase sunt puţin cunoscute în lume.
În această postare de blog veţi descoperi o prezentare a unor descoperiri ştiinţifice româneşti importante dar şi unele inexactităţi, cum ar fi inventarea vaccinului antiholeric de către marele epidemiolog care a fost prof. Ioan Cantacuzino sau afirmaţia că medicul militar Ştefan Odobleja ar fi “părintele” ciberneticii generalizate, deşi nu i se poate nega contribuţia importantă la formarea acestei teorii, ale cărei origini datează din antichitate.
Din păcate, în istoria invenţiilor ştiinţifice întâlnim frecvent oameni care sunt consideraţi mari inventatori, precum Edison şi Marconi, al căror merit incontestabil a constat în asamblarea unor descoperiri ale altora în sisteme coerente, recunoscute pe plan mondial.
Mi se pare jenantă, în acest context, această revendicare patriotardă adresată publicului românesc.
Raportat la această reacţie, este ciudat că ne mulţumim cu acceptarea în unele publicaţii a priorităţii inventării tocului rezervor de către Costache Poenaru, în situaţia în care beneficiile materiale şi recunoaşterea publică îi revin americanului Lewis Waterman, care a făcut o gaură pentru scurgerea mai uşoară a cernelii în invenţia brevetată cu o jumătate de secol înainte de multilateralul creator român şi apoi a fabricat-o pe scară largă.
În imagine, Petrche Poenaru, inentatorul "condeiului portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală", creator al steagului României moderne, inginer, matematician, pedagog, membru titular al Academiei Române.