Propun această postare doar celor pentru care ştiinţa este o parte inteligibilă a culturii.
Am cules din Wikicitat 3 citate din scrierile lui Einstein care, chiar dacă nu sunt savuroase, sunt autentice şi exprimă, pentru cei care pot să facă efortul de a le descifra, viziunea unui om care a produs o mutaţie fundamentală în înţelegerea realităţii.
Citatele pe care vi le supun atenţiei sunt:

1. „Dezvoltarea ştiinţei occidentale se bazează pe două mari descoperiri - invenţia sistemului de logică formală (in geometria euclidiană) de către filozofii greci, şi descoperirea posibilităţii de a afla relaţii cauzale prin experiment sistematic (în Renaştere). După părerea mea, nu trebuie sa ne mirăm că învăţaţii chinezi nu au parcurs aceşti paşi. Lucrul uimitor este că aceste descoperiri pur şi simplu au avut loc.”

2. „A fost desigur o minciună ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase, o minciună care este repetată sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal, şi niciodată nu am negat asta, dar am afirmat-o clar. Dacă există ceva religios în mine, aceasta este admiraţia fără limite faţă de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui ştiinţa.”

3, „Conceptele care s-au dovedit a fi utile în a ordona lucrurile dobândesc cu uşurinţă o asemenea autoritate asupra noastră încât le uităm originile terestre şi le acceptăm ca pe un dat imuabil. Astfel, ele pot fi considerate "necesităţi ale gândirii", "dat-uri apriorice", etc. Calea progresului ştiinţific este adesea blocată pe termen lung de asemenea erori. Prin urmare nu este în nici un caz un joc inutil dacă ne obişnium să analizăm concepte care de mult timp au fost considerate de la sine drept valabile arătând împrejurările de care depinde justificarea şi utilitatea lor şi cum s-a dezvoltat fiecare în parte din datele experienţei. În acest fel autoritatea lor excesivă va fi zdruncinată. Vor fi îndepărtate dacă nu pot fi legitimate adecvat, vor fi corectate dacă corelarea lor cu anumite lucruri este mult prea superfluă sau înlocuite dacă poate fi stabilit un nou sistem pe care îl preferăm dintr-un motiv oarecare”.

Şocant este faptul că, în ciuda afirmaţiilor de mai sus, Einstein a contestat cu încăpăţânare Principiul incertitudinii al lui Heisenberg, care a marcat un alt moment revoluţionar în fizică şi filozofie, folosind alături de alte argumente mai consistente şi celebra replică “Dumnezeu nu joacă zaruri” în controversa cu Niels Bohr, mentorul lui Heisenberg.
Faţă de faptul că, din 1925 până astăzi, nu a apărut o soluţie mai bună decât cea a lui Heisenberg în explicarea fenomenelor subatomice ar fi o dovadă că şi un geniu ca Einstein îşi putea contrazice propriile principii.

Vă implor să nu credeţi cumva că exemplul de mai sus ar avea vreo legătură cu acţiunile politicienilor şi îmbogăţiţilor noştri prin fraudă care spun una şi fac alta, căci ei nu au principii, ci doar interese ticăloase de moment.