Un blog prezintă în imagini şi diagrame interesante evoluţia înregistrării sunetului, fotografiilor şi filmelor.
Pentru exemplificare, pe primul cilindru folosit pentru înregistrarea sunetului în 1880, durata posibilă a înregistrării era de două minute; după 50 de ani, pe un disc de patefon se putea înregistra în 1930, o durată de 22 de ori mai mare: 44 de minute. Casetele audio din 1970 (după alţi 40 de ani) au îmbunătăţit calitatea sunetului, dar durata înregistrării a crescut puţin, ajungând la 60 de minute. Nici compact discurile nu au determinat o creştere importantă a capacităţii de înregistrare a sunetului.
Saltul cel mai mare l-au oferit iPodurile care puteau găzdui peste 100 de ore de muzică în 2001, ajungând astăzi la performanţa de a putea păstra 2000 de ore de înregistrare sonoră.
Evoluţii la fel de spectaculoase a cunoscut şi trecerea la înregistrarea digitală a fotografiilor şi a filmelor.