Am găsit numeroase referiri (unele le-am citat pe blog) la faptul că, peste câteva decenii, vor exista sisteme de calcul care vor putea depăşi performanţele creierului.
Un blog găzduit de New York Times susţine, bazându-se pe argumente simple, unele chiar nostime, că suntem încă departe de această fază.
Culeg doar câteva din argumentele prezentate în articol:
- mecanismele de memorie ale creierului pot stoca un volum de informaţii de un milion de GigaByti (un PetaByt) cu o putere consumată de doar 12 wati; un creier artificial va avea nevoie în 2025 de o putere de un Gigawatt (consumul unui oraş ca Washingtonul) pentru aceeaşi performanţă;
- cel mai perfecţionat calculator nu poate deosebi imaginea unui pui de câine de cea a unui pui de pisică. Programarea pentru această operaţie simplă pentru creier este consumatoare de resurse importante în cazul unui calculator;
- nu e de neglijat nici faptul că, o defecţiune oarecare în transmiterea unor date în calculator determină întreruperea activităţii sistemului, în timp ce creierul improvizează instantaneu, în condiţii normale, soluţii de ocolire a zonei afectate.