Printre drepturile pe care le-am dobândit după ’89 este şi cel de a înjura fără frică mărimile care conduc ţara, lucru de neimaginat până atunci.
Printre plăcerile pe care le-am pierdut atunci este pregnantă dispariţia bancurilor cu care ne desfătam între prietenii de încredere (atunci nu ştiam că printre ei sunt şi turnători).
Cert este că simţul umorului popular a scăzut dramatic în ultimii 18 ani. Ne exprimăm repulsia faţă de ticăloşii cu scârbă, dar fără haz.
Una din puţinele excepţii de la această regulă o constituie o parodie la blogul importantului politician PSDist Adrian Năstase.
Credeţi-mă, merită o vizită.