Am primit prin e-mail, de la un prieten, un text care prezintă date despre viaţa românilor din zonele rurale.
Întrebându-l care e sursa textului, mi-a răspuns că e vorba de o parte dintr-o sinteză făcută de el, pe baza unor informaţii şi date statistice la care are acces. N-a publicat-o. Nu cred că va investi cineva de la noi bani în publicarea unui asemenea material.
Deşi sfera lui de activitate este cu totul alta, prietenul meu crede că una din componentele esenţiale de care depinde dezvoltarea noastră este sporirea confortului fizic si intelectual, deci a calităţii vieţii populaţiei rurale din România.
În general, postările mele nu au parte de comentarii. În fond, eu vă ofer linkuri către ce mi se pare interesant. Mă bucur dacă vă atrag atenţia şi dacă răscoliţi sursele propuse ca să găsiţi şi alte lucruri care merită atenţie.
De această dată, vă rog să vă spuneţi părerea despre textul de mai jos, pentru că mi se pare că prietenul meu trebuie convins să comunice şi altora informaţiile pe care le-a cules.
El zice că persoanele care pot contribui la ameliorarea situaţiei pe care o semnalează nu vor fi interesate de postările lui. Eu cred că ar trebui să ajungem în stadiul în care un curent de opinie ar trebui să-i influenţeze pe cei care se pot implica, atât de aici cât şi de peste hotare, în ameliorarea vieţii în mediul rural. Un blog cu informaţii pe această temă mi se pare o cale care nu e de neglijat.
Nu stiu cine are dreptate. În consecinţă,
VĂ ROG MULT COMENTAŢI TEXTUL DE MAI JOS.
Dacă pentru cei care îmi vizitează blogul, textul e neinteresant, n-am ce face. Dacă vor fi şi unii dispuşi să se implice în susţinerea unui curent de opinie sau în iniţiative care să mai dreagă din carenţele semnalate, mă ţin de capul prietenului meu să bloguiască pe tema asta.
Îndrăznesc să-i cer părerea şi lui
Carmen, care are, printre multele ei preocupări şi dezvoltarea blogosferei româneşti.
Iată textul:
"Despre situaţia locuitorilor din zonele ce pot fi definite ca "rurale" se manifestă mai multe opinii diferite, începând cu însăşi accepţiunea termenului rural.
Pentru statisticienii europeni, se numesc rurale aşezările umane regrupate în zone în care densitatea populaţiei este sub 150 loc./km2 , ceea ce la noi în ţară înseamnă 95% din suprafaţă, respectiv >45% din populaţie.
În documentele, mai realiste, ale Guvernului Marii Britanii, în categoria locuitorilor rurali sunt cuprinşi şi cei ai orăşelelor cu până la 10.000 loc., precum şi cei din "mahalalele" fără acces la reţelele de canalizare, de apă potabilă sau /şi de gaze naturale ale oraşelor mai mari care beneficiază de condiţii de viaţă aproape identice cu media locuitorilor de la sate.
Adoptând aceleaşi criterii pentru România, se poate afirma că ponderea locuitorilor rurali în totalul populaţiei este de, probabil, peste 50%, ceea ce înseamnă aproape 11 milioane cetăţeni.
În afara elementului statistic, al ponderii categoriale, importante sunt şi percepţiile „ruralilor” asupra realităţii şi priorităţile resimţite de acest larg segment din populaţie care manifestă o anumită lipsă de încredere în guvernanţi, în capacitatea şi interesul acestora de a cunoaşte problemele locale şi de a lua decizii benefice aplicabile. Mare parte din populaţia rurală consideră că schimbările apărute în zona lor au fost mai degrabă defavorabile decât favorabile şi mulţi sunt foarte pesimişti în ceea ce priveşte viitorul previzibil, mai ales în ariile mai puţin populate. Ei au sentimentul că sunt defavorizaţi în sensul că nu pot profita pe deplin de avantajele pe care ar trebui să le asigure participarea integrală la viaţa societăţii din care se spune că fac parte.
Percepţia defavorizării se manifestă pe mai multe planuri :
Financiar: lipsa fondurilor băneşti pentru satisfacerea anumitor nevoi personale, 95% dintre gospodarii afirmă că în ultima perioadă situaţia lor economică s-a înrăutăţit sau, în cel mai bun caz, a rămas neschimbată, iar 21% declară că nu-şi pot permite nici o încălzire convenabilă a locuinţelor, 31% nici înlocuirea bunurilor uzate, nici concedii în alte localităţi şi nici participarea la activităţile culturale dorite;
Ocuparea forţei de muncă: penuria de locuri de muncă în proximitatea aşezărilor, ceea ce conduce la navetismul zilnic sau la exodul pe durate lungi către oraşe mai importante sau chiar in alte ţări, cu efectele sociale negative recunoscute şi larg dezbătute;
Educaţie şi instruire: se apreciază că local se asigură educaţie şi instruire la un nivel mai scăzut decât în oraşe, că unităţile şcolare sunt situate frecvent la distanţe apreciabile, se subliniază lipsa bibliotecilor, vechile cămine culturale fiind transformate în discoteci ;
Condiţii de locuit: absenţa unor dotări sanitare de bază, încălzire deficitară, numai 7% dintre gospodării (270.000 din 3,81 milioane) sînt conectate la reţelele de distribuţie a gazelor naturale. Principalul combustibil pentru încalzire si pregătirea hranei este biomasa (lemne, deseuri lemnoase sau din agricultură) iar 98 % din gospodarii folosesc sobe clasice pentru încălzire, 45% locuind în case degradate. Numai 2 % dintre gospodării au sisteme de încălzire centralizată, dar folosesc pentru gătit, în mare masură, tot sobele cu combustibil solid (biomasă); 96% nu au acces la reţele de canalizare, 87,5% nu au grup sanitar in interiorul locuinţei, 83 % nu au baie-duş şi 66% nu au acces la apă potabilă de la reţele locale; merită menţionată şi existenţa a peste 2000 aşezări rurale fără alimentare cu energie electrică.
Serviciile sanitare, asigurarea sănătăţii: cabinetele medicale şi farmaciile sunt puţine, cu dotări sumare, şi uneori greu accesibile din cauza distanţelor;
Comerţul local cu amănuntul: magazine locale puţine, aprovizionate sumar şi practicând preţuri superioare supermarket-urilor de la oraş;
Siguranţa vieţii: jandarmeria, poliţia de „proximitate” şi pompierii sunt puţin numeroşi şi cu acces dificil pentru intervenţii, iar asigurările locuinţelor, ale bunurilor sau de viaţă sunt aproape inexistente;
Viaţa şi avantajele sociale: existenţa este monotonă, jalonată doar de evenimente familiale, de sărbătorile religioase sau de apariţia unor fenomene extreme din mediul natural, cu minimum de contacte în afara comunităţii locale, cu acces dificil la manifestări social-culturale;
Participarea la viaţa civică: datorită lipsei mijloacelor şi condiţiilor de comunicare şi de informare, participarea este redusă, superficială, puţin informată şi urmărind obiective strict individuale;
Mediul natural local este tratat cu indiferenţă de localnici în afara intereselor gospodăreşti, şi este adesea exploatat de companii „de la oraş”; nu funcţionează sisteme organizate de colectare, depozitare şi procesare a gunoaielor menajere sau a deşeurilor animaliere sau agricole;
Mijloacele şi căile de transport: transport în comun scump, inconfortabil, incert, mijloacele individuale vetuste şi puţine, drumurile şi şoselele majoritar ne-modernizate;
Tehnologia de informare şi de comunicare disponibilă: 94% din gospodării nu au acces la internet, majoritatea -75%- nu au telefon fix şi cca. 66% nu posedă nici telefon mobil; în mare parte dintre aşezările rurale se recepţionează doar 2-3 canale de televiziune şi tot atâtea staţii de radio în banda AM. Presa disponibilă (cu întârziere) este formată din gazete sportive si tabloide, bibliotecile publice sunt o raritate."
Credeţi că merită să fie băgat în seamă un asemenea text? Nu ştiu dacă aţi observat că avem peste 2000 de aşezări rurale fără energie electrică!
Poate că e mai interesantă viaţa intimă a Columbenilor, a Mihaelei Rădulescu sau a vedetelor noastre de carton.