Constat cu oarecare amărăciune că un număr de specialişti, care prezintă online informaţii utile şi interesante, evită să se încadreze în tagma bloggerilor.

Voi susţine afirmaţia făcută cu un exemplu, urmând să mai prezint exemple într-un alt post: un site demn de atenţie, cu multe informaţii utile pentru orice manager sau întreprinzător dar şi pentru cei care gestionează baze de date este Managementul riscurilor al lui Valentin Măzăreanu din Iaşi. O bună parte din informaţii sunt folositoare şi pentru oamenii care îşi pun problema opţiunii pentru o asigurare sau a alegerii soluţiei optime de a-şi investi economiile într-un mod profitabil.
Mi se pare că informaţiile despre domeniul la care se referă autorul sunt prea puţin prezente pe webul românesc, faţă de importanţa care ar trebui să li se acorde.
Marketingul, adesea agresiv, al societăţilor de asigurare, al băncilor care ne îndeamnă să luăm credite, al fondurilor private de pensii şi al fondurilor deschise de investiţii se bazează tocmai pe faptul că majoritatea românilor nu au învăţat să evalueze şi să gestioneze riscurile.

Site-ul lui V.M., al cărui aspect nu este cel al unui blog, are de fapt ca pagină de intrare un blog, care se încadrează în definiţia din Wikipedia (blogul este un site cu texte scrise în ordine cronologică şi afişate în ordinea inversă publicării), iar restul paginilor (din care unele sunt bloguri cu un post) se accesează prin linkuri.

Platformele moderne oferă posibilitatea să se interconecteze, prin linkuri, mai multe bloguri într-un ansamblu, separând informaţiile oferite după dorinţă. Singura problemă, după părerea mea, este acceptarea denumirii de blog pentru pagina de intrare. Mă întreb dacă evitarea prezentării site-urilor de acest gen ca bloguri complexe este determinată de evitarea încadrării în blogosferă sau doar de faptul că autorii doresc ca fiecare pagină să fie considerată o componentă a unui site.

Chiar şi blogul meu accesează, prin intermediul linkului “Etichete”, un blog auxiliar pentru listarea posturilor în funcţie de etichetă. Rubricile sunt posturi care nu au dată, nu permit comentarii şi se completează în permanenţă. Soluţia are avantajul că există un link către întreaga pagină de etichete cât şi linkuri către fiecare rubrică în parte.

Îi cer scuze lui Valentin că am pus accentul în acest post pe problema specialiştilor care nu vor ca site-ul lor să fie considerat blog şi nu pe tematica interesantă şi importantă pe care o abordează.