Orice absolvent de liceu a auzit de Teoria relativităţii, al cărei autor, Albert Einstein, a devenit, în special datorită faptului că a avut ideea elaborării acestei teorii, unul din cei mai celebri oameni din lume.
Cu excepţia specialiştilor în domeniu, foarte puţini oameni, chiar cu studii foarte înalte, cunosc detaliile acestei teorii care a stat la baza dezvoltării explozive a fizicii, în secolul XX. Ca şi cei mai mulţi dintre voi, nici eu nu aveam habar că sistemul de localizare a obiectelor cu ajutorul sistemelor GPS (Global Positioning System) sau tratamentul cancerului prin iradierea celulelor bolnave se bazează pe teoria relativităţii.
Un site realizat la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia explică pe înţelesul tuturor, plecând de la 5 filme animate de câte un minut, cum devine cazul cu această teorie.
Explicaţiile formulate în engleză pot fi subtitrate, la alegere, în 7 limbi.
Cei care vor să înţeleagă mai bine diverse amănunte, au la dispoziţie explicaţii suplimentare, într-un limbaj accesibil nespecialiştilor.

Alex Gâlmeanu este un fotograf tânăr care a cunoscut succesul, inclusiv pe cel comercial. Are şi un site personal.
“Alex Gâlmeanu este unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi români de fashion şi portret” scrie într-un comentariu despre expoziţia sa din primăvară.
Blogul lui, cu text puţin şi destul de sec, m-a atras inexplicabil. Nu plec de la ipoteza că e făcut doar de amorul artei fotografice. Există componente comerciale pe care Alex le prezintă cu relaxare. Şi totuşi, cred eu, fără să-l cunosc pe autor, că scopul blogului e altul. Am senzaţia că blogul s-a născut din dorinţa artistului de a schimba ceva în traiectoria sa. Poate greşesc dar, parcurgând posturile, am avut senzaţia unei mărturisiri a pasiunii pentru neobişnuitul care nu se regăseşte prea des în modă şi în portretele VIPurilor. Poate greşesc.

„Echilibrul emoţional vine odată cu vârsta” scrie în prezentarea acestui test. Chiar dacă nu are certificat de garanţie, faptul că testul este însoţit de precizarea că este adresat oamenilor care au depăşit vârsta adolescenţei mi se pare un gest onest.

Analiza blogosferei româneşti, iniţiată de Manafu este încă o iniţiativă promiţătoare, după succesul forumului pentru bloggeri, privit, la început, cu scepticism de persoane cu autoritate în bloggingul românesc.
Dacă, în forum, orice blogger, chiar şi în devenire e binevenit, Survey-ul nu are şanse de reuşită dacă nu e sprijinit de blogerii reputaţi, autohtoni sau expatriaţi şi de deţinătorii de bloguri de tip Corporate, care încep să se extindă rapid şi la noi. O imagine a domeniilor în care apar bloguri din această categorie, care devine un segment important al blogosferei, mi se pare importantă.
O problemă o constituie eventuala includere în studiu a comunităţilor de tipul Jurnale.ro, cu carenţele lor inerente.
Ar fi binevenită implicarea în organizare a celor care ştiu cum se fac astfel se studii în ţările dezvoltate. Dintre aceştia, îl amintesc aici pe Constantin Basturea.

Cred că survey-ul trebuie organizat la toamnă, cu antrenarea unui număr cât mai mare de bloggeri în anunţarea şi explicarea procedurilor.
Mult succes, Cristian Manafu!

Pe site-ul Citatepedia găsiţi peste 10.000 de citate formulate în limba română sau traduse în româneşte.
Nu stiu cine sunt initiatorii şi susţinătorii site-ului care ne oferă prilejul contactului cu enunţurile sclipitoare ale lui Petre Ţuţea şi Grigore Moisil, ocazia de a descoperi subtilitatea lui Ioan Gyuri Pascu, dar şi strădania de a fi formator de opinii şi nu doar un bun om de afaceri a lui Gabriel Liiceanu.
Lipsa unor citate din Oscar Wilde nu mi se pare justificată, ca şi prezenţa vânzătorului de parapsihologie Victor Duţă.
Tot nejustificate mi se par rubricile “Epigrame” şi “Poezii” care constituie doar un prilej de a face cunoştinţă cu persoane lipsite de celebritate.
Traducerile care aparţin, se pare, în marea lor majoritate, lui Lucian Velea şi Corneliu Tocan sunt de bună calitate.
Publicitatea site-ului craiovean “Librărie.net” (probabil sponsor) mi se pare invazivă, poate din lipsa unei componente creative.
Un site de citate în limba română e binevenit, dar mi se pare necesară o îmbunătăţire a selecţiei şi a organizării site-ului. Pentru comparaţie, priviţi Think exist în engleză şi Citations du monde în franceză.

Pe situl Castles on the web sunt fotografii care reprezintă peste 6000 de castele, palate, cetăţi, clădiri istorice, catedrale, mănăstiri, majoritatea din Europa.
Din România, figurează în capitolul Abbeys, Mănăstirea Curtea de Argeş şi Catedrala de la Alba Iulia, iar în capitolul Romanian Castles, găsiţi, printre altele, Castelele Bran şi Peleş, castelul Iuliei Haşdeu, Cetăţile Râşnovului, Hunedoarei şi Făgăraşului.
Site-ul include si planurile unor castele, picturi, tapiserii medievale şi chiar castele de nisip.
În fotografie este castelul Iuliei Haşdeu, din Câmpina, devenit muzeu.

Nu mai ştiu cum am ajuns, pe You Tube, la filmul Powers of Ten, un documentar de 9 minute, care porneşte de la un picnic de familie din Chicago, către limitele universului cunoscut, revine şi ajunge apoi până în structura internă a unui atom.
Pentru că filmul nu se încadrează în tiparele uzuale ale You Tube, curiozitatea m-a împins către o căutare pe Google. Aşa am aflat că “Puterile lui 10” e un film celebru, dar vechi. Wikipedia povesteşte că a fost realizat în 1977, la comanda IBM, de soţii Charles şi Ray Eames, designeri industriali de mare succes. În 1998, filmul a fost declarat obiect de patrimoniu şi este păstrat în Biblioteca Congresului Statelor Unite. Are un site propriu, Academia de Ştiinţe din California i-a consacrat o expoziţie, iar tema filmului a fost preluată frecvent (de la serialul de desene animate The Simpsons, la un material educativ difuzat de Centrul European de Cercetări Nucleare).
Multe alte realizări ale soţilor Eames (decedaţi, el în 1978 şi ea în 1988) se bucură de succes şi azi. Astfel, un fotoliu deosebit de comod, realizat în 1956, cunoscut sub numele de “Lounge Chair” se produce şi în prezent şi a fost vândut, în toată lumea, în peste 6 milioane de exemplare.

Internetul este aglomerat, pe zi ce trece, de tot felul de oferte de utilitate îndoielnică, prezentate într-un mod atractiv.
În ultima vreme, a luat amploare conceptul de "Social Networking", în care găsim sute de oferte care încurajează constituirea de comunităţi cu preocupări comune.
Un număr destul de redus de instrumente coagulează, în diverse moduri, schimburi de impresii şi informaţii între oameni cu interese realmente comune, cum ar fi site-urile sau forumurile profesioniştilor dintr-un anume domeniu. Am mai întâlnit câteva instrumente utile care se încadrează în conceptul "Social Networking". Am povestit în acest blog despre cei 600.000 de oameni care fac schimb de referinţe turistice pe un site, sau despre cele 4000 de persoane care vor să se ajute reciproc să înveţe limba partenerului cu care schimbă mesaje.

Uneori e greu să decelezi o propunere folositoare în masa de tentaţii îndoielnice.
Risc să vă atrag atenţia asupra site-ului Criticker. Deşi are evident şi o latură comercială, pare să fie un instrument util care permite obţinerea de recomandări personalizate în vederea vizionării de filme. Site-ul conţine informaţii despre filme şi actori, secvenţe semnificative, ştiri.
Personalizarea selecţiei se face prin formarea de grupuri care au gusturi comune. Pe site se introduc recenzii şi voturi pentru diverse filme. În funcţie de preferinţele anterioare ale fiecăruia, Criticker dispune de un algoritm care prevede nota ce o va acorda persoana în cauză unui anumit film.

Via Carmen, am aflat că Bobby Voicu a iniţiat un forum al bloggerilor români.
Fac parte dintre cei care simt nevoia unui astfel de forum.
Să se bucure de mult, mult succes.

Cu câteva luni în urmă, remarcam că în blogosfera românescă există oameni care scriu interesant despre cărţi.
Evoluţia în timp a celor trei bloguri, pe care le menţionam atunci, mi se pare remarcabilă.

În mai s-a mai născut un blog despre cărţi intitulat Terorism de cititoare , adesea acid, dar scris cu farmec şi bun gust.
Din iunie, în Poiana lui Mayuma apar informaţii, puncte de vedere şi recenzii interesante despre literatură. Mayuma este preocupat frecvent de literatura română şi o parte din semnalări se referă la scriitori expatriaţi.

P.S. 13.07.2006
Şi Pagina cronicarului, cu primul post în luna mai, acordă un spaţiu important recenziilor de cărţi. Preferinţele lui Dan Rădulescu par să se îndrepte către fantastic şi istorie. Faţă de cei 25 de ani ai lui, l-aş dori mai optimist.

Ideea googlistică de mare succes de a scoate profit din publicitatea ataşată unor produse oferite gratuit a bulversat lumea Internetului.
Faptul că publicitatea inundă internetul este unanim recunoscut. Prezentarea fenomenului preocupă presa concurată, de la Business week la Curierul Naţional.

Este cunoscută aserţiunea conform căreia fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.
Să fie aplicabilă această afirmaţie şi pentru blogosferă?

Părerea mea conform căreia blogosfera trebuie să reflecte preocupările de tot felul ale oamenilor de rând şi nu interesele unor grupuri economice, politice, maneliste etc. este probabil desuetă.
Mă miră lipsa de interes a blogosferei româneşti pentru consumerism, cu sensul de “mişcare socială menită sa apere drepturile consumatorilor”, în situaţia în care multe produse pe care le cumpărăm sunt scumpe şi proaste şi pentru multe servicii sub orice critică trebuie să dăm şpagă.
Apetitul unui mare număr de bloggeri români pentru celălalt sens al termenului consumerism, care se manifestă, la noi, prin diversele forme, mai mult sau mai puţin oneste, de instigare la cheltuieli, este în plin avânt. O bună parte din blogosfera românească începe să semene cu telespectatorii care se uită fascinaţi la Monica Columbeanului.
Se pare că întâmplătoarea, dar pragmatica, Monică devine un model de vis pentru elevele de vârsta ei. Am impresia că acest mecanism răspunde unor interese care vizează tembelizarea noastră la scară naţională, ca şi activitatea unui mare număr de politicieni dar şi de organizaţii neguvernamentale româneşti, care maschează interese individuale sau ale unui grup restrâns şi nu au nici o legătură cu scopul declarat.

Incerc sa aplic găselniţa TVRistă intitulată “Mari români” în zona bloggingului românesc. Constat că românii preferaţi de bloggerii noştri sunt advertiseri, designeri, PR-isti, marketeeri şi alte specii similare.
„Imi prezint demisia din toate funcţiile detinute la Netbridge, lăsand în urmă cea mai puternica companie de pe internetul românesc”, declară domnul Orlando Nicoară, preluat de presă şi de cei mai mediatizaţi bloggeri români.
Dacă Netbridge este cea mai importantă companie de pe Internetul românesc, trebuie să presupun că Gecad şi Softwin sunt nişte dughene de mărunţişuri internetistice şi că succesul lor internaţional este o scorneală.
Cum poate fi băgat în seamă Bit Defender când dispunem de prestigiosul produs Netbridgist Trafic.ro?
Aştept cu nerăbdare momentul în care vom avea fericirea să vedem pe primul loc în Trafic.ro pachetul Afaceri digitale pe net, care va înlătura definitiv sărăcia în România!

Ministerul Afacerilor Externe a lansat ieri, pe Internet, un set de informaţii pentru românii care călătoresc în străinătate.
Ghidul este structurat pe 3 secţiuni:
- Informaţii generale unde veţi afla date despre regimul de vize, modul în care trebuie să acţionaţi în caz de îmbolnăvire, accident de circulaţie, furt, etc, o listă cu modul de contactare a reprezentanţelor româneşti din diverse ţări şi diverse recomandări;
- Avertismente şi atenţionări asupra unor pericole existente în unele ţări;
- Condiţii de călătorie care cuprinde amănunte în legătură cu regimul vamal şi de graniţă în cca 80 de ţări, comportamentul recomandat în relaţie cu autorităţile, riscurile de securitate, recomandări pentru măsurile de protecţie etc.

Să presupunem că vreţi să faceţi public, pe Internet, un text (care poate fi însoţit şi de imagini) fără să-l includeţi într-un site sau un blog. Textul poate reprezenta un punct de vedere, un anunţ publicitar sau orice altceva.
Pentru o astfel de operaţie vă stă la dispoziţie ShortText.com. Nu am găsit informaţii despre dimensiunea maximă admisă, dar am vazut mesaje de peste 400 KB. Imaginea pe care doriţi să o ataşaţi, o puteţi copia în Flickr, de exemplu, după care introduceţi URLul respectiv în căsuţa care apare după ce activaţi Link image. În final clicaţi pe generarea URLului pentru site-ul pe care l-aţi creat.
În varianta gratuită, site-ul rămâne activ un an.
Am probat instrumentul şi am creat un mic site de probă, în care am inclus şi o poză, pe care îl puteţi vedea aici.
Modul de promovare a site-ului rămâne la alegerea fiecăruia. În cazul în care doriţi ca numai anumite persoane să poată citi textul, îi puteţi ataşa o parolă de acces.
În varianta gratuită, după cum observaţi, aveţi de suportat nişte reclame ataşate la site.

Începând din 2 iunie şi până la sfârşitul lui octombrie, Parisul găzduieşte, în Bois de Boulogne, o expoziţie care poate fi vizitată gratuit. 184 de panouri cu fotografii superbe reprezintă tot atâtea vietăţi de pe pământ, din păcate multe din ele în pericol de dispariţie. Printre acestea urangutanii, pumele, pinguinii imperiali, gorilele, lemurienii, urşii polari.
Iniţiatorul expoziţiei este celebrul fotograf Yann Arthus-Bertrand, care a împlinit anul acesta 60 de ani. Pentru proiectul “Pământul privit din cer”, început în 1955, despre care am scris în acest blog, Arthus-Bertrand a făcut din elicopter, timp de 10 ani, 500.000 de fotografii, în 76 de ţări de pe toate continentele.
Concluziile acestei experienţe îl îndeamnă azi către alt proiect, intitulat “Dezvoltarea durabilă”, o încercare de a atrage atenţia asupra faptului că toţi oamenii trebuie să-şi asume răspunderi în acţiunile asupra naturii şi - implicit - asupra viitorului omenirii.
În expoziţia din Bois de Boulogne, textele care însoţesc fotografiile ne oferă amănunte, în franceză, engleză şi spaniolă, despre vietăţile reprezentate. Alte texte atrag atenţia asupra unor fapte care pun în pericol speciile ameninţate şi viitorul omenirii.
Iată câteva exemple:

Comerţul internaţional ilegal cu specii ameninţate produce anual 5-10 miliarde de dolari şi este una din cauzele principale ale dispariţiei unor specii;

Un miliard de oameni nu ştiu să scrie şi să citească. Două treimi din analfabeţi sunt femei.

Demografii sunt îngrijoraţi de îmbătrânirea populaţiei din ţările dezvoltate. În fapt, pe ansamblul globului pământesc, populaţia întinereşte. Jumătate din populaţia pământului are sub 25 de ani, dar 90% dintre copii şi tineri provin din ţările subdezvoltate. Peste 500 de milioane dintre ei trăiesc în sărăcie, 150 de milioane locuiesc pe stradă, 30 de milioane sunt analfabeţi, 10 milioane sunt purtători de SIDA;

În peste 70 de ţări, mai există 110 milioane de mine antipersonal active. În 2005, ele au ucis sau rănit 11.700 de persoane, din care cca 20% copii;

Apa insalubră omoară, în fiecare an 5 milioane de oameni;

Totuşi, mesajul expoziţiei este optimist. Pentru fiecare din necazurile amintite, sunt prezentate măsurile luate – e drept – încă la scară restrânsă. De extinderea lor şi de găsirea altor soluţii depinde evoluţia planetei.
Iată un exemplu:

10 ţări consumă 60% din resursele de apă dulce de pe glob. 21 de ţări se confruntă cu penuria de apă; 12 dintre ele sunt în Orientul apropiat. 70% din apa dulce de pe pământ este utilizată pentru agricultură.
Soluţie: în Israel, peste 50% din agricultură este irigată prin picurare, o metodă care permite economisirea a 70% din apa folosită la irigaţii. (în România folosirea acestei metode, insuficient utilizate, este subvenţionată de Stat).

Imaginile şi textele prezentate în expoziţia din Bois de Boulogne pot fi accesate intrând pe site-ul Good planet.org, clicând pe balonul „Vivants”, apoi în partea inferioară a paginii care se deschide, pe „Voir toutes les photos de l'exposition”.